Mă simtbliga Women t moral, din respect pentru persoanele celor ce judecă să abat sub orice chip suspiciunea care inevitabils-ar naşterivind „ori reaua-credinţă ori Nasty neglijenţa”( art. 322 punctul 4, teza finală C. Pro. c.) dac&259; l Women crurile ar merge în continuare pe fă u;gaşul creat (încă prin admiterea primului apel în cauzade faţă).

1. Prin adresa nr. 152/P/2003 din 02 iunie 2003 ni se comunică fap aul că numitului Nasty G.N., fostul secretar al primăriei i s-a aplicat sancţiunea aministrativă a amenzii de 5.000.000 lei graţiată, pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu legat de întocmirea cererii de deschidere a procedurii succesorale de care s-a folosit apelantul  S. P. care este scos de sub urmărire, dar la plângerea noastră soluţia este aceea de mai jos. Deci cererea întocmită de G. N. de deschidere a procedurii succesorale de care apelantul se foloseşte în proces, este falsă.  Desigur că soluţia este şi ea discutabilă dar nu avem încotro. Nu este însă cazul ca instanţa de judecată civilă să se lase păcălită. Infracţiunea comisă de fostul secretar a rămas, după cum şi sancţiunea, doar că a fost graţiată.

2. Prin adresa nr. 35/V III/1/2003 din 27 oct. 2003 S. P. apelant în cauză, se comunică faptul că este vinovat de uz de fals comis în condiţiile „lipsei laturii subiective”. Soluţia de netrimitere a lui în judecată este de asemenea discutabilă, noi am atacat-o am avut câştig de cauză la Judecătoria Negreşti Oaş în dos. nr.331/2004. Dar s-a declarat de către procuror recurs, care s-a şi admis fără a schimba însă cu nimic faptul că infracţiunea de uz de fals există.  Deci cererea de deschidere a procedurii succesorale este falsă, iar apelantul care se prevalează de ea; este vinovat de uz de fals.

Nu mai este un secret, noi am încercat toate căile posibile pentru a stăvili eroarea judiciară ce se întrevede, determinată bineînţeles de un apel admis fără echidistanţă, fără o analiză temeinică a stării de fapt, fără convingerea că actul de justiţie este cu adevărat ce se doreşte: am cerut strămutarea în cauza dos. nr. 6879/2005 în care inclusiv procurorul de şedinţă a pus concluzii de admitere dar cererea noastră totuşi s-a respins; am făcut toate apărările cuvenite în dos. nr. 2380/2004 al Tribunalului Satu Mare pentru ca S. P. să fie sancţionat pentru uzul de fals, infracţiune continuată şi astăzi dar rămasă nepedepsită; am sesizat despre toate acestea C.S.M. care prin adresa nr. 18071/SR/2005 ne transmite – într-un limbaj de lemn – următoarele, „Consiliul Superior al Magistraturii nu poate încălca principiul independenţei judecătorilor şi autoritatea de lucru judecat, nu poate desfiinţa o hotărâre judecătorească, nu poate exercita, în numele vreuneia din părţi, o cale de atac şi nu poate dispune rejudecarea, repunerea pe rol, revizuirea sau strămutarea dosarelor”. Şi astfel de răspunsuri date cererilor adresate acestui organism abundă; poate vom avea prilej în viitor de a le enumera şi analiza în detaliu.